joi, 30 septembrie 2010
Cainele international
duminică, 26 septembrie 2010
Nadia Comanecii, Georg Hagii si Dracula
marți, 21 septembrie 2010
Copacul vietii din insula
sâmbătă, 18 septembrie 2010
Cantecel pe autobuzel
vineri, 17 septembrie 2010
Bisa si Beisa
luni, 13 septembrie 2010
Gili Air
Gili Air, Gili Meno si Gili Terawangan sunt 3 pistrui ai Lombokului, sub spranceana nord-vestica a insulei mama. Cele trei insule sunt puncte importante in circuitul turistilor cu timp din 3 motive simple: No police; No motorbikes; No cars (exista totusi un mijloc de transport – cidomo – caruta trasa de cal). Gili Air o circumferinta de 1 ora mers pe jos, patata rar cu terase si casute de paie; localnicii, vreo 200, traiesc in mijlocul insulei, departe de barul Space: muzica psihedelica, o amazoana cu poi-poi in flacari si ciocolata cu ciuperci magice.
Agusorescu
Gili Meno
duminică, 12 septembrie 2010
Piosenie filiala
1 ocean, 4 mari si 7 tari distanta
6.08.2010 / Inca in Karimunjawa
5.08.2010 / Karimunjawa / Pantai Nirvana
In vest insa, e nebunie curata: conacul suspendat deasupra pietrelor, in nirvana, cu acoperis de stuf. Afara de fundatia ridicata pe stalpi de beton, totul e lemn de bambus. Casa de vacanta, mai degraba decat hotel, Nirvana Lodge apartine ambasadorului Belgiei in Indonezia. Roy, managerul locului, ne povesteste ca la un moment dat domnul ambasador s-a plictisit sa plateasca intretinerea conacului pentru doar o luna de relax pe an asa ca l-a deschis publicului.
Maceta taie incredibil de bine - crestez intai partea inferioara, pana o aduc la nivel, ca fundul unui pahar. Partea opusa se curata usor ascutit - pana la forma unui sfarc de javaneza tanara. Apoi lovesti perpendicular si radial cu varful macetei pana cand strapungi bila lemnoasa in care se ascunde lichidul alb, laptos si dulce. Abia atunci poti extrage sfarcul care se gusta primul. Interiorul unei nuci de cocos arata glaciar, aproape fosforescent iar temperatura e intotdeauna scazut indiferent de cat de mult a stat la cald. Pentru soarele de afara, lichidul se scurge din nirvana - il bem ca localnicii din jungla acum 300 de ani: nuca ridicata sus ca ofranda si multumiri zeilor, cu apa dulce care curge ca o cascada racoritoare.
sâmbătă, 11 septembrie 2010
4.08.2010 / Karimunjawa
Folosim o indoneziana stricata (pe care bugis-ii nici macar nu o inteleg), multe cuvinte in engleza (redundant - insa debitul mentine optimismul), bucati mari in romana, si dupa 5 minute de maimutareala muta, "pa" ia maceta si ne deschide o nuca. O bem pe repede cu pofta, mancam banane prajite si ne uitam unii la altii ca viteii europeni la poarta asiatica. Zambim mult, scoatem 3 foi cu expresii uzuale indoneziana - engleza (luate pe o bere jumate de la niste localnici atarnache) dar nici astea nu ne ajuta prea mult. Ne prezentam, o cunoasem pe fiica lor - Linda, mai mancam o banana, copiem o harta a insulei ca sa stim unde ne aflam si plecam iar la drum. (Bananele, nucile de cocos si ospitalitatea indoneziana cresc peste tot asa ca tratatia a fost din partea lor).
Partea centrala a insulei e o fasie de drum incadrata de paduri joase de mangrove; peste 10 ani, apa va inghiti poteca si va fi nevoie de barca sa ajungi in partea de nord a insulei. In spatele mangrovelor, pe partea dreapta, se ascunde un golf cu deschidere la mare atat de ingusta incat apa nu se misca. Pe lacul incremenit se pescuieste "cumi-cumi" (calamar pitic) si alge groase (uscate la soare si trimise in Java pentru creme de fata) din "lepa-lepa" (caiace mici cu un atas plutitor). La una din deschiderile taiate in mangrove intalnim doi batranei care pregatesc transportul de alge si ne saluta surprinsi. Le cerem un caiac pentru o tura de golf si multumim surprinsi la randul nostru cand aproba cu zambet.
3.08.2010 / Karimunjawa
Cand pestele e gata fript e aruncat pe un platou; orezul sta deja pe frunza, cu sos deasupra, si fiecare rupe cu mana bucati de peste fraged. Mancam repede, cu pofta, pestii curcubeu, pestii cu gust de porc afumat, pesti cu platosa in loc de piele iar cei norocosi prind o bucata din captura cea mai de pret: un lobster de un kil. Desertul se coace cat strangem frunzele cu resturi: scoici mici, inchise, care la caldura se deschid si sunt dulci.
2.08.2010 / Jepara, Port Kartini spre Karimunjawa
Fazele soarelui la apus in Karimunjawa ziua 2
03.08.2010 / Karimunjawa / Pulau Cosong
E o insula in mini-arhipelagul Karimunjawa de doar 10 metri patrati. Dimineata nu e, insa dupa-amiaza iese de sub ape usor ca un spate de balena galbena. Se numeste Cosong. Din ce-mi dau seama, daca luam 8 bambusi grosi si ii asezam de jur imprejur, putem construi o casuta mica acolo. Dimineata avem casa lacustra, iar seara avem casa pe pamant. Pe la ora 5 vin turistii asa ca ii putem intampina cu peste prajit si supa de alge.
Saptamanal ma duc dupa vin de orez, legume si dulciuri in barcuta scobita intr-un trunchi de copac de pe insula vecina. Fac jumate de ora inot pana acolo, iar la intoarcere-l incalec c-o vasla si in 15 minute sunt inapoi. Cu putin noroc in 2 ani, insula creste cu inca 2 metri patrati si atunci putem sa plantam plamieri de jur imprejurul casei: eu as alege doi cocotieri, doi bananieri si poate 2 copaci de mango. Cand imi creste barba, pot sa ma duc in larg si sa construiesc o mica crescatorie de "cumi-cumi" (calamar) si apoi spre main island sa-l dau la schimb pe cadouri naive ca barcute gonflabile in forma de rata. La 6 se innopteaza si pana la 12 putem sa numaram stelele, sa hranim rechinii si sa ne impletim hamace din alge. Le atarnam sub casa, intre stalpii de bambus, si cu ochii in dosul podelei de umbra, radem de soarele fierbinte.
26.07.2010 / Pangandaran / Blues Night
Agus isi plimba muzicuta intre buze ca un gigolo. Edwin aluneca pe sase corzi, iar Hadli bate toba cum bate cascada zeci de pietre de piele. Al patrulea instrument e o ploaie tropicala violenta pe umbrela de funze de bambus. Norii luminati de luna ploua tone de apa, ritmic, biciuit si spala nisipul de tot ce-a fost zi. Sunt treizeci de oameni pe terasa, toti dau usor din cap, in ritm de blues, canta "I'm leaving on a jet plane, don't know when I'll be back again", si majoritatea nu mint. Pana-n Minnesota sunt multe oceane si tarmuri, insa nici pe departe cate zambete rad.
Asa suna prima mea lectie de blues, spalata in maree de luna plina, pe o plaja atat de departe ca ma simt pierdut si gol. E atat de bine sa fii gol, sa te umpli cu prezent, sa te ratacesti intr-un loc in care nu o sa te mai intorci niciodata. Bluesul se intampla lent, greu, cu voce groasa, cu tanguiri grave si sentiment adanc. Vlad loveste un maracas plin, iar eu bat in podul palmei ca la sfarsitul lumii. Bem arak (vin de orez) impreuna de parca ne-am cunoaste dintr-o alta viata in care eram greieri in padure. Noaptea tropicala are nori albastri fosforescenti; ploaia aduce alti nori, negru-gol, care radiaza lumina pe margini si panze de apa in ocean.