Vineri nu munceste nimeni in Karimun: relaxare si sarbatoare. Ne-am baut cafeaua cu 3 profesori care fac cercetare in insule despre relatiile intre etnii. Aici traiesc javanezi, bugis-i (Sulaweseni), Madurezi si inca vreo 2 natii caroara nu le stiu numele. Traiesc in pace si aromonie, fara stres politic sau probleme de origine. Nu acelasi lucru se intampla in Papua, Aceh sau Timur si atunci oamenii mai invatati incearca sa afle cum se poate trai linistit in 4 dialecte diferite.
Ce-am invatat de la profesori: "ne pasa mai mult de fericire decat de bani", "daca putem sa nu muncim, nu muncim", "intr-o zi norocoasa prinzi un kilogram de peste de 100.000 RP si stai toata saptamana cu familia in batatura", "nu fumam caci cu banii de tigari pe un an imi trimit fata la universitate", "nu lucrez in Australia unde as castiga de 20 de ori mai mult pentru ca familia mea e aici iar acolo oamenii sunt tristi si stresati", "eu predau studii inslamice si castig 3.500.000 RP - adica 400$", "exista discutii pentru mutarea capitalei in Kalimantan pentru ca in Jakarta nu mai e loc pe strada si nici aer de respirat". In Karimunjawa sunt locuite doar 4 insule.
Am inchiriat biciclete desi s-a dovedit ca a fost invers: bicicleta m-a inchiriat pe mine. Fara frane, rotile sui, lantul sare mai ceva ca maimuta intalnita pe drum, pana cand pedalele nu mai ajuta la nimic - am luat-o de ghidon si-am carat-o 2 kilometri inapoi in rasetele satenilor - "bule gila" (alb nebun). Proprietarilor, desi draguti, nu le pasa asa ca zambesc cu gura pana la urechi. Si nu vorbim doar de biciclete - indonezienilor nu le pasa de lucruri. Dau din umeri si zambesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu