marți, 21 septembrie 2010

Copacul vietii din insula

Sunt atat de multe insule pe lumea asta incat sigur vei naufragia pe una la un moment dat. Cand te tarasti pe plaja pustie te incearca jumatate bucurie exaltata, jumatate de pahar de sare pe limba. Simti briza paradisiaca in ochi si caldura tropicala in cap. Ar fi bine sa nu te mai gandesti la desertul din gura si sa-ti cauti salvarea pe insula. Daca insula e una dintr-alea pe care le visezi noaptea in oras, n-ai sa gasesti mare lucru: apa sarata, nisip fierbinte, buruieni, scoici si palmieri de cocos. Acum ca stii unde trebuie sa mergi, armeaza-te cu rabdare, studiaza padurea de cocotieri, sterge-ti saliva de la gura si aminteste-ti ca malaezienii numesc cocosul "pokok seribu guna". Nu te-ajuta la nimic informatia asta, asa c-ai face bine sa-ti amintesti si traducerea: copacul cu o mie de intrebuintari. In copacul asta-ti creste speranta, deci poti sa-i zici pe nume si in sanscrita - kalpa vriksha sau copacul care furnizeaza toate necesitatile vietii. Si daca mai ai energie poti sa le multumesti si zeilor filipinezi care tocmai ti-au scos in cale copacul vietii.

Opreste-ti delirul inainte sa te deshidratezi complet. Cauta un copac care-i destul de mic incat sa-l poti urca, cu nuci destul de mari incat sa nu o faci degeaba. Cand l-ai gasit, apuca trunchiul cu mainile si impinge-te in sus cu picioarele ca o maimuta. Daca pozitia ti se pare prea usoara, pune picior peste picior pe verticala trunchiului, gaseste-ti echilibrul fragil si dai viteza pana sus. Daca muschii tai nu sunt de acord cu metoda asta, scarpina-te in cap si scoate maceta sau macar un briceag. Cresteaza trunchiul copacului superficial, o data pe stanga, o data pe dreapta, atat cat sa-ti intre varful mainilor si picioarelor in scarite. Crestezi una, urci pe alta, si daca nu uiti sa te tii bine, incet, incet, ajungi sus. (Maceta o sa-ti tot foloseasca de-a lungul sederii pe insula - daca nu o ai poti improviza cu briceagul; daca nu-l ai nici pe asta, o sa-ti cam fie sete). Fara maceta si muschi, va trebui sa-ti rupi camasa de pe tine; leaga fasiile bine pana faci un colac textil. Inchide-ti cu el spatele si trunchiul copacului, tensioneaza-l, tine-l bine cu mainile si arunca-l repede in sus cand greutatea iti atarna in picioare. In curand ar trebui sa fii sus in varf.

Uite nucile de cocos! Sunt atat de aproape. Nu da drumul la maini! Tine-te bine cu una iar cu cealalta rasuceste nuca pana cand coada cedeaza (coada aia tine 2-3 kile de nuca deci nu se rupe cu una cu doua; daca ai maceta cu tine, rezolvi elegant problema). Da jos cat de multe poti ca nu stii cand mai reusesti sa urci. Si daca tot esti acolo, taie si cateva frunze ca in cateva ore sigur o sa ploua tropical. Coboara usor, atent, cu grija unei fracturi deschise de femur care sigur nu-ti va tine de sete. Sunt primele tale nuci de cocos! Bravo! Inainte sa strigi de bucurie si sa le mangai cu mandrie, mergi pana la mare si sterge-ti zgarieturile de pe antebrate si picioare in apa sarata sa nu faci vreo infectie suculenta.

Vei descoperi curand ca ce-ti doresti cel mai tare e departe. Lichidul providential se ascunde intr-un strat de pulpa alba care capitoneaza bila lemnoasa de esenta tare, invelita la randul ei in cativa centimetri de fibra lemnoasa moale. Totul e inchis in coaja subtire de polul careia atarna coada groasa cat un deget. Ca sa ajungi la apa dulce si rece, iti trebuie maceta. Sau briceagul. Daca chiar ai naufragiat in chiloti si nu ai nimic la tine, nu intra in panica. Intoarce-te pe plaja si cauta o scoica mare, latareata si tare. Foloseste-o cu incredere, rabdare si mare grija la degete.

Nimic din nuca de cocos nu se iroseste. Pulpa tine de foame onorabil: contine multa proteina, ceva zahar si minerale pe care probabil le-ai pierdut despicand-o. (Nu exagera insa caci continutul de grasimi saturate e mai gretos decat o bucata de unt.) Dupa ce-ai curatat toata pulpa, lasa fibra lemnoasa la uscat in soare sa o folosesti de lemn de foc la noapte.

Acum ca te-ai mai linistit putin cu cele lumesti, e timpul sa te bucuri de peisaj. Fa o baie, ai grija la rechini si meduze, gaseste un loc cu umbra sau fa-ti un umbrar din frunzele de palmier. Aici treaba e simpla: gasesti niste busteni sau trunchiuri uscate din care construiesti un fel de cadru, peste care arunci apoi frunzele de palmier s-arate a poarta de hochei. Acolo va fi baza ta provizorie pana gasesti sau construiesti ceva mai stabil. Cum n-o sa poti sta mereu la umbra va trebui sa te ocupi de problema insolatiei si arsurilor. O palarie din frunze de palmier e la imaginatia cocosului; pentru creama de protectie solara intoarce-te la nuca de cocos. Cu o bucata de lemn bont, marunteste pulpa in mojarul unei jumatati de bila lemnoasa pana cand ies uleiurile din pulpa zdrobita. Unge-te peste tot si iesi in soare, mirosind minunat, perfect protejat.

Pana acum nu te-a invins nici foamea, nici setea si nici soarele tropical. Felicitari tie si multumiri nucii de cocos! E cazul sa mergi in cautare de un meniu mai variat caci pofta de pulpa de cocos te va tine doar cateva zile. In apa vei gasi peste, calamar sau scoici. Pe uscat poti cauta fructe, legume sau buruieni - vei gasi putine lucruri care seamana cu lazile pline din piata. Gusta prudent si cu bagare de seama la pasari mai ales: ai voie sa mananci doar ce mananca ele. Daca nimic nu pare evident comestibil inca, stai linistit si rezuma-te la explorat: pulpa de cocos te va tine in viata pana-ti faci curaj sa te hranesti cu lucruri straine de tine.

Si uite-asa, curand se intuneca, nu?! Grabeste-te spre refugiul de pe plaja sa vezi apusul. De cele mai multe ori, apusurile pe insula pustie vor ridica parul, melancolia si roiurile de tantari pe tine. Poti sa balesti la culorile de soare ars si sa te gandesti cat de norocos esti sa prinzi asemenea priveliste pana la prima intepatura. Daca umflatura nu te convinge sa te retragi in adapost, aminsteste-ti ca ai citit undeva ca tantarii tropicali raspandesc malarie si febra Dengue (ambele te omoara in prezentele conditii - una o face foarte repede, cealalta foarte dureros). In timp ce alergi inapoi, ia cojile de nuca de la uscat si pune-o de un foc cat mai aproape de poarta de hochei. Fara Zippo sau chibrituri procedezi in felul urmator: sapi o groapa mica in nisip, asezi inauntru cateva coji uscate si lustruiesti zelos o bucata de lemn tare si uscat cu un bat dur pana cand iese fum (o sa dureze ceva, deci fa-o cu rabdare si consoleaza-te cu gandul ca daca te misti nervos nu te pisca tantarii). Pana la urma, tot frecatul asta o sa aprinda o scanteie in rumegusul produs - ia-l cu grija, pune-l in parul uscat de pe coaja de cocos si sufla cat poti de tare. Arde, nu? Tare. Bravo! Alimenteaza focul proaspat flambat cu alte bucati lemnoase. Cand te linistesti cu focul ai sa te intrebi probabil de ce a trebuit sa faci sa-l faci: cel mai important motiv este ca fumul de coaja de nuca de cocos tine tantarii la distanta - un fel de bete parfumate de ars cu aroma de Off!.

Odata cu linistea noptii si a roiurilor de tantari, vine panica. Frica. Plictiseala. Demotivare. Esti singur pe insula. Nu stie nimeni de tine. Deznadejde. Iti amintesti toate filmele in care diversi raman cate o luna pe insula pana la vaporul salvator. Cel mai mic sunet iti colcaie sangele in ventricule. Si unde-i Vineri sa te imbarbateze in toata salbaticia asta? Va trebui sa te scoti singur din paranoia: arunca-ti ochii in Calea Lactee, numara stelele sau taie o nuca de cocos dupa cum deja stii si foloseste-o de toba. Poti sa incerci pe noul tau bongos "I'm leaving on a jet plane, don't know when I'll be back again" sau "Tonight's gonna be a good night". Ca sa-i schimbi tonalitatea, mai ia o dusca de apa de cocos, si vezi ce note scoate. Capatul de gama il gasesti cand nuca e goala.

Obosit cum esti, imbarbatat de noul tau prieten de cocos, o sa adormi adanc si linistit. Primele raze de soare te vor trezi cu nisip in gura in aceiasi caldura ucigatoare de ieri. Cu putin noroc, pana vine vaporul cu salvarea, zilele tale vor semana destul de tare. Ca sa-ti dai mana la supravietuirea pe insula poti construi o casuta - trunchiuri de cocotieri ca baza plus frunze late de palmier ca umplutura. Sau poti pescui cu o sulita de lemn. Sau sa-ti legi o pluta - straturi de bambus, insailate cu frunze impletite de palmier, si catarg cu panze din alte frunze. Daca dai de niste legume si ierburi poti chiar sa-ti faci o supa: cureti o nuca de cocos bine pana la bila lemnoasa, ii dai cep cu grija si capac reatasabil, pui apa intr-o alta nuca goala, cureti interiorul de pulpa pe care poti s-o lasi inauntru, torni apa inapoi, asezi nuca pe foc, si adaugi cartofii salbatici, sau frunzele comestibile; lasi totul acolo pana fierbe si pofta buna. (Pentru felul doi poti sa-ti pregatesti un grill de legume sau pulpa de cocos).

Pana la urma vei fi salvat. Poti fi sigur de asta. (Sigur sunt niste internauti pe lume care te urmaresc prin satelit si rad de mor in timp ce tu te chinui sa faci focul). Poti chiar sa planuiesti un mic auto-naufragiul sa-ti impingi norocul peste bord. Cand vine vaporul, chiuie, imbratiseaza echipajul si nu uita sa multumesti insulei. Multumeste cocotierilor. Multumeste zeilor si providentei. Si daca-l intalnesti, multumeste-i si lui Eri din Gili Meno - backpacker indonezian care a trait cu pasarile prin jungla javaneza, maestru modest care ne-a invatat cum sa facem supa de nuca de cocos, cum sa gasim mancare in jungla sau sa urcam viteza in cocotier.


(Si cum viata pe o insula pustie nu e nici pe departe atat de seaca precum 10 paragrafe de text, mai jos gasiti si cateva tutoriale video filmate in insula Gili Meno, Lombok, Indonezia.)







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu