luni, 13 septembrie 2010

Agusorescu

L-am cunoscut pe Agus in Yogyakarta. Daca treceti pe acolo, intrati in gangul stramt din stanga barului Bintang, in cartierul de backpackeri, faceti dreapta, apoi stanga, inca o data dreapta, si asezati-va pe lespedea de piatra din curte. Daca nu e prea devreme, il gasiti pe Agus stand si band vin, cu un pahar in plus pregatit. De cele mai multe ori nu e singur, deci faceti cunostinta cu toata lumea si primiti tot ce vi se ofera. Cele mai delicioase sunt povestile: stie una despre un prieten american care nu a urinat 5 zile pentru ca a incalecat gresit gamelanul (mini-orchestra de instrumente de percutie cu sunet rupt din Calea Lactee). Agus il cunoaste si pe Mba Marijan, gardianul vulcanului Merapi - maestru cu varsta necunoscuta, casa aproape de varful vulcanului, statornic si nestramutat ca Axis Mundi. Presedinte si ministri merg in Merapi sa ceara povata iar vulcanul sta potolit cat batranul e in viata. Agus e cel care ne-a deschis apetitul pentru black arak (vin de orez negru - consumati moderat, pe bune) si black magic (omniprezenta si omnipotenta in Indonezia, desi ascunsa sub valul musulman). Agus e relaxat, rade tot timpul, are o iubita designerita din Europa, o mana de copii si tot timpul din lume. Si pentru ca Agus ne-a daruit 3 nopti pline de misticism beat mai luminoase ca noaptea tropicala, noi l-am cadorisit cu cel mai pretios lucru din rucsac: un volum mic de poezii de Marin Sorescu (primit cadou inainte sa plecam de la Calu Liber). I-am tradus in engleza doar una din poezii asa ca daca il intalniti pe Agus, faceti-i o placere si mai traduceti una.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu