luni, 13 septembrie 2010

Gili Meno

Gili Meno e insula de luna de miere a "travelerilor" Lonely Planet. Pe plaja circulara din Meno se plimba de mana, agale, perechi de gaste vrajite (contrapunct la gainile salbatice care alearga peste tot), doar cupluri. Daca exista exceptii sunt doar perechile cu o mana de copii in plus. Intr-adevar, insula poate fi destinatia perfecta pentru luna ta de miere: ape albastru-translucid, ape verde-jad-deschis, ceruri cristal, 5 kilometri neintrerupti de plaja alba (scuze, intrerupti doar de culcusuri de bambus taiate in gardurile verde tropical, paturi naturale, acoperite de umbra brizei), localnici deliciosi de simpatici, ruland pe un film imprumutat de la jamaicani; ca sa nu mai vorbim de recifi innecati in ape transparente, palmierii de carti postale, terase de bambus pe plaja, casute de frunze uscate si lemn si un lant muntos, in zare, pe insula mama, Lombok, intins cat vezi cu ochii pe toata coasta vestica, opus muntelui care iese din mare pe partea estica (si asta doar ca sa fie clar cum arata rasaritul sau apusul aici).
Pe aceiasi insula, cu vreo 10 ani inainte, Elizabeth Gilbert statea la liniste, intre vreo trei casute si un singur restaurant. Atmosfera de insula virgina din Eat, Pray, Love (pe care toate logodincele de aici au citit-o) a ramas relativ aceiasi, desi tot mai multi localnici si-au vopsit parul in blond si au invatat "Hello brother! How are you?". Asa ca multumita visului romantic al doamnei Gilbert, numarul casutelor si teraselor si agentiilor de turism a crescut considerabil, pana a inghitit jumatate din coasta insulei minuscule. Partea opusa e libera, salbaticie insulara, patata doar uneori cu ruinele cabanelor decrepite din vremuri apuse - asta e partea fermecatoare, partea pe care se intampla cele mai lungi plimbari de mana, partea unde se rostesc cel mai clar soaptele, partea pe care pana si cei mai nebunatici isi gasesc linistea. Pe aleile de nisip sapate in ierburi pitice si verzi, gasesti arbori tropicali cu mure gigantice si radacini aeriene, ca torpile spre pamant. Alaturi se inalta cocotieri filiformi, plini de nuci si frunze de umbra perfecta. Seara iti alegi un loc de vazut apusul si dupa ce te inmoi in curcubeul saturat de nori si soare, te lasi agatat pana la una din mesele asezate chiar in maree pentru un peste proaspat fript pe gratar. Cu un ochi la luna si un altul la mesele din jur, saluti usor, doar cu un zambet discret, subinteles, viitorii prieteni de insula. Cu ei te vei plimba maine pe plaja, lor le vei povesti cum a fost la nunta; le vei spune cat de perfecta e Gili Meno pentru luna de miere iar ei vor fi de acord; imediat ce ajungeti acasa o sa trimiteti poze celorlalti prieteni logodnici care vor veni aici anul urmator. Dupa toata reveria asta beata, observi pestele de pe masa prietenilor si vorbesti cu Jaka de la bar pentru un grill (100K Rp) din cel mai bun peste prins azi. Logodnicul are deja ochii cat cepele, insa o data vii aici si doar o data luna e de miere. Langa ikan bakar (peste pe gratar), sta nasi putih (orez alb imaculat), olah-olah (fiertura de legume cu mult usturoi si cocos) si suc proaspat stors din papaya sau mango.
Fermecata de gustul pur de peste, memorezi ametita numele mancarurilor si combinatia de ingrediente, asculti marea, privesti stelele, stai de mana cu iubitul. Pierdut in praful de stele servit, amortesti letargic pana la prima pocnitoare (un alt contrapunct naiv). Va strangeti mai tare de mana, inima bate speriata si chiar intainte de injuratura ii vezi pe Jaka si familia pe stancile plajei aprinzand pacanele si mini-rachete, plictisindu-se de atata romantism. Exact ca niste copii obraznici (in afara de tatal cu preturile si mama cu gatitul, toti cei care servesc sunt copii). Nu te poti supara pe niste copii, mai ales cand iti zambesc inocent si striga in gura mare "You need something, brother?". Ai avea nevoie sa le spui vreo doua in limba ta, insa chiar atunci Jaka se aseaza langa prietena ta sa-ti ia comanda de desert. Cu dintii albi pana la urechi, parul suvitat blond, lung insular, tu nu vrei desert in seara asta. Vrei doar nota.
Pocnitorile de cu seara nu se mai aud; va treziti cu soarele in ochi, un palmier pe dreapta si 2 dungi de perna pe stanga. O intrebi de un jogging in jurul insulei (40 de minute) sau de un mic dejun in pat. Ea te intreaba de un dejun si o partida de snorkeling (100K Rp). Va sarutati in acord perfect, ii arati o nuca de cocos, o raza de soare filtrata prin florile rosii de pe veranda, il saluti pe Idi, varul lui Jaka, care tocmai trece cu bicicleta si arunci ceasul care-ti arata ca intr-o saptamana te intorci departe.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu